Gonzo

Marea descoperire a filmelor Gonzo si a egoismului. Peca se gândeste la scenarii elaborate prin care pornografia se poate transforma în arta. Asemenea alchimistilor lumii medievale, încearca, prin experimente complicate, intersectari ale substantelor din diferite eprubete, citirea unor incantatii binecunoscute în Persia, genoflexiuni si diferite alte remedii întru repozitionare genetica, sa dobândeasca o tehnica a acestei îndeletniciri. Apoi suna la camerista. Dintr-o usa de lift aceasta apare întrebându-se mai mult sau mai putin ironic ce are de facut. Peca scoate de sub pat o papusa imensa a lui Gonzo si, dupa un scurt interval în care bea o bere si fumeaza o tigara, dintr-un dulap, sapca cu camera de filmat. Înmâneaza câteva bancnote cameristei si îi explica acesteia complexitatea scenariului. Imaginile încep sa curga si ne putem da seama de ce Peca ar putea fi un mare regizor. Stilul sau de viata are ceva din marile povesti de legitimare ale lui Heffner. Dar, oricând, si Peca va recunoaste asta, probabil, se poate si mai bine…