Singur

Sunt singur. Chiar foarte singur. În jurul meu, totul a murit. Vreau sa spun ca absolut totul s-a dezintegrat. A disparut. Cerul nu mai exista. Aerul s-a metamorfozat într-o substanta foarte greu respirabila. Probabil ca nici eu nu mai am mult de trait. S-ar putea spune ca am avut noroc. Dar nu mai intereseaza pe nimeni. Ma târasc pe covorul format din deseurile radioactive rezultate în urma exploziei. Mi-au crescut aripi. Nu glumesc deloc. Sunt aripi dezgustatoare, de liliac. Nu floarea. Nu am însa puterea sa zbor. Coltii imensi de morsa m-ar deranja vizibil. Sunt bucuros, pe de-o parte, ca nu exista nimeni care sa ma poata vedea. Desi, în ultimele doua zile, mi-am descoperit talente ascunse. Cu noii mei colti, pot sapa adânc în pamânt. Astfel am scos la iveala resurse nebanuite de petrol, uraniu si chiar litiu. S-ar parea ca am rezolvat problema absentei apei pentru câteva zile. Da. Da. Stau destul de bine. În lumea în care obisnuiam sa traiesc, as fi putut da lovitura. M-as fi putut îmbogati. As fi jucat golf cu ceilalti magnati. M-a s fi însurat cu un supermodel. Poate n-as mai fi fost atât de singur. Sau poate ca n-am dreptate? Prajesc o sticla de plastic într-o tigaie plina cu petrol. Cina e gata!