Cum am ucis în lupta aproximativ dreapta 64 extraterestri

Imagine apocaliptica. Nave extraterestre distrug Pamântul. O strada unde lumea fuge îngrozita. Soldati mici verzi, cu capatâni uriase trag în locuitorii pasnici ai planetei noastre. La orizont, nave imense întuneca un peisaj de altfel încântator. O firma mare ”Casio” îsi pastreaza, în prim-plan, stralucirea, încadrând o reclama la “ Mc Donald's”. Lumea electrica e un pic ciobita, alte reclame luminoase pâlpâie anemic. Strigate pe un fundal calm, clasic. Dintr-o data apar Eu cu o arma supersonica, casti si minidisc, alternativ si junk, raspunzând cu laser invadatorilor. Urlete straine, multi dintre ei se prefac în scrum. Ma rostogolesc tragând din toate pozitiile posibile: pe la spate cu mâna stânga, printre picioare si cu ochii închisi, prin ricoshet cu tomberoanele de gunoi din preajma, încrucisat din trecere cu mâinile la spate etc. Prezenta mea e salutata cu simpatie de conrasialii mei aflati într-o evidenta situatie-limita, în vreme ce tot mai multi invadatori se pravalesc în chinurile mortii. La un moment dat sunt ranit la un brat. Executând scheme clasice de kung-fu ma eliberez de proximitatea îngrijorator amenintatoare a celor cinci-sase soldati vizitatori, creându-mi spatii evidente în aparare. Îmi cos cu dintii rana ramboesc-stallonian, strâng din dinti si dau atacul final, proces în care restul extraterestrilor din zona, printr-o abila strategie ofensiva combinata cu un evident one-man show , sunt dezintegrati. În uralele trecatorilor, peste cadavrele nevinovatilor, purtat în brate de catre multime, o prima victorie este obtinuta. Navele din cadrul departat par acum nesigure, în retragere. Chipul meu, asudat, cu o suvita de sânge rasfirata pe lânga tâmple, obosit dar bucuros, cu ochii albastri stralucind încurajator. Multimea se îndeparteaza.